Charles Bukowski - Cea mai frumoasă femeie din oraş

Văzând un asemenea titlu, te aştepţi la o carte siropoasă. Nu şi dacă ai mai citit ceva de Charles Bukowski.

United States of Alcoolimerica. Sărăcie. Pornografie. Morţi stupide. Şi uneori despre ce şi de ce să scrii. Baudelaire l-ar fi plăcut pe Bukowski, cred. Nu în felul ăla.

"Cea mai frumoasă femeie din oraş" e, de fapt, o colecţie de povestiri. Am cumpărat-o pentru că într-o zi mă învârteam printr-o librărie şi pe spatele ei (al cărţii, nu al librăriei) scria că beţivul Charles e considerat unul din cei mai mari scriitori americani. O fi.

"Cass şi-a scos acele încet şi le-a băgat în poşetă.
- De ce îţi mutilezi frumuseţea? am întrebat. De ce nu te împaci pur şi simplu cu ideea?
- Pentru că oamenii îşi închipuie că e tot ce am. Nici nu ştii ce noroc ai că eşti urât, pentru că dacă oamenii te plac, atunci ştii că te plac din alt motiv.
- Bine, am zis, ce noroc am.
- Nu vreau să spun că eşti urât. Oamenii doar au impresia că eşti urât. De fapt, ai o faţă fascinantă.
[...]
Acela a fost momentul în care şi-a scos rochia şi am văzut-o – cicatricea urâtă de pe gât. Era mare şi groasă.
- Ce dracu’, femeie, am zis din pat, ce ai făcut?
- Am încercat cu o sticlă spartă într-o noapte. Nu-ţi mai place de mine? Acum nu mai sunt frumoasă?
Am trântit-o pe pat şi am sărutat-o. M-a împins râzând:
- Unii îmi plătesc ăia zece dolari, da’ după ce mă dezbrac nu mai vor. Şi eu rămân cu banii. E foarte distractiv.
- Da, am zis, nu mai pot de râs."

Spaţii

- I'm allergic to milk.
- Oh hi, Allergic Tomilk. Weird name you have there.