Nimic IV

Tev Lolstoi & Diodor Fostoievski.

Charles Bukowski - Cea mai frumoasă femeie din oraş

Văzând un asemenea titlu, te aştepţi la o carte siropoasă. Nu şi dacă ai mai citit ceva de Charles Bukowski.

United States of Alcoolimerica. Sărăcie. Pornografie. Morţi stupide. Şi uneori despre ce şi de ce să scrii. Baudelaire l-ar fi plăcut pe Bukowski, cred. Nu în felul ăla.

"Cea mai frumoasă femeie din oraş" e, de fapt, o colecţie de povestiri. Am cumpărat-o pentru că într-o zi mă învârteam printr-o librărie şi pe spatele ei (al cărţii, nu al librăriei) scria că beţivul Charles e considerat unul din cei mai mari scriitori americani. O fi.

"Cass şi-a scos acele încet şi le-a băgat în poşetă.
- De ce îţi mutilezi frumuseţea? am întrebat. De ce nu te împaci pur şi simplu cu ideea?
- Pentru că oamenii îşi închipuie că e tot ce am. Nici nu ştii ce noroc ai că eşti urât, pentru că dacă oamenii te plac, atunci ştii că te plac din alt motiv.
- Bine, am zis, ce noroc am.
- Nu vreau să spun că eşti urât. Oamenii doar au impresia că eşti urât. De fapt, ai o faţă fascinantă.
[...]
Acela a fost momentul în care şi-a scos rochia şi am văzut-o – cicatricea urâtă de pe gât. Era mare şi groasă.
- Ce dracu’, femeie, am zis din pat, ce ai făcut?
- Am încercat cu o sticlă spartă într-o noapte. Nu-ţi mai place de mine? Acum nu mai sunt frumoasă?
Am trântit-o pe pat şi am sărutat-o. M-a împins râzând:
- Unii îmi plătesc ăia zece dolari, da’ după ce mă dezbrac nu mai vor. Şi eu rămân cu banii. E foarte distractiv.
- Da, am zis, nu mai pot de râs."

Spaţii

- I'm allergic to milk.
- Oh hi, Allergic Tomilk. Weird name you have there.

Monodialog

B: - Eu mănânc alune cu linguriţa. Şi abia acum mi-am dat seama că e linguriţă, până acum credeam că e lingură, şi chiar aşa am şi văzut-o în ceai.

Yann Martel - Viaţa lui Pi

Richard Parker e un tigru. La propriu. Iar tu poţi mânca cizme, ţigări, alge sau fâşii din carnea altor oameni. Poţi inventa, delira. Mai ales dacă vasul pe care eşti se scufundă în Pacific şi tu eşti singurul supravieţuitor. 

"Când am crezut că e ziua mamei, i-am cântat La Mulţi Ani cu voce tare." Singur. În mijlocul oceanului.

Nimic III

"But what is beauty?" they asked.
"Nothing," you said.

Nimic II

“Acea decădere a tăcerii care e cuvântul”, după cum spunea cineva într-o carte pe care din păcate n-am scris-o eu.

Împotriva potrivirii

Nu înţeleg expresia “se potriveşte ca nuca-n perete”.

Dacă eu am un perete cu găuri speciale pentru potrivit nuci în el?

Smile

Smile. Tomorrow won't necessarily be worse, but you'll surely be older.

Într-o carte

A: - Mă enervează filmele animate
A: - Şi alea cu copii
B: - Care cu copii?
A: - În genere
A: - Filme cu copii. Supercopii, ultramegacopii, spioni etc.
B: - Nu cred că am văzut
A: - Sunt o grămaaadă. Pe HBO mai ales.
B: - Păi eu nu posed.
B: - A, gen “Singur acasă”?
B: - Eu când eram mic credeam, când auzeam de filmul ăsta (nu-l văzusem încă), credeam că e "Singura casă".
A: - Eu când eram mică eram fascinată de cacofonia ignorată de toată lumea, de genul “mă duc acasă”, şi încercam cât mai des să le spun profesorilor “mă du caca să”.
B: - Faza asta e bună de pus într-o carte, atunci când se întâlnesc două personaje şi ajung să-şi spună chestii de când erau copii.